Manifestul Mișcării Civice Europene

                               MANIFESTUL

    Mişcării Civice Europene din Republica Moldova

Obiectivele Mișcării de Renaștere și Eliberare Națională, după obținerea unor drepturi  fundamentale și legitime ca dreptul la Limba Română, Alfabetul Latin, Suveranitatea și Independența, nu au devenit parte integrantă a programelor de guvernare care au urmat după anul 1994 și până în prezent. Cu mare întârziere și cu mari pierderi, se cere reînnodarea firului rupt, pentru a asigura continuitatea proceselor începute în anii 90, sabotate pe parcursul a zeci de ani, dar care sunt singurele ce ne garantează reîntoarcerea noastră în spațiul firesc, național și european.  Manifestul de față vine să construiască o punte între obiectivele clasei politice de atunci cu forțele politice de astăzi, cele care ar urma să asigure Republicii Moldova orientarea europeană și democratică după alegerile parlamentare din anul 2018.

Criza generală, în care a ajuns societatea noastră, precum şi neîncrederea uriașă a cetățenilor în propriile forțe și în instituțiile statului, lipsa de speranță pentru o situație normală, demonstrează că Republica Moldova traversează cea mai complicată perioadă de la proclamarea Independenței din 27 august 1991. Experimentele păguboase ale guvernărilor succesive de tip „fanariot”, care au pendulat între populism și responsabilitate, între dictatură și democrație, între Uniunea Euroasiatica și Uniunea Europeană, finalizează după un sfert de veac cu o construcție statală deformată și incompletă, lipsită de conținut și trăinicie, cu exodul forței de muncă peste hotare, cu partide măcinate de interese egoiste și rupte de suferințele poporului, cu o oligarhie care amestecă afacerile cu puterea politică şi controlul mass-mediei cu activitățile rețelelor criminale, cu o societate dezbinată profund, de sus până jos, cu instituții aservite clanurilor obscure și intereselor guvernanților, dar nu cetățenilor.  Mulți, foarte mulți din concetățenii noștri sunt cuprinși de disperare, de lipsa de perspectivă și de speranță, preocupați profund de neîncrederea că, ei și familiile lor, mai pot avea un viitor asigurat acasă, în Republica Moldova. Evident, a aştepta încă un sfert de veac ca să vină cineva din afară să ne organizeze societatea, iar noi între timp să ne sfâşiem reciproc, înseamnă a condamna la sărăcie totală şi la umilinţe antiumane milioane de oameni.

Din perspectiva alegerilor parlamentare din 2018, situaţia se agravează şi mai mult din cauza modificării Codului Electoral, care urmăreşte scopul păstrării la putere a forţelor oligarhice şi pro-ruse, precum şi menţinerea Republicii Moldova în zona de influenţă a Federației Ruse.

Deşi o spunem cu întârziere, mai avem o şansă, mai avem o speranță că, uniți, ne putem lua destinul în propriile mâini, că ne putem organiza pentru a demonta sistemul corupt şi a promova, la alegerile parlamentare din anul 2018, o clasă nouă de politicieni. Aceşti politicieni trebuie să ofere siguranţa că orientarea europeană, integrarea în spaţiul românesc, demontarea sistemului mafiot, creşterea bunăstării cetăţenilor şi repunerea legilor în capul mesei vor fi obiectivele de bază ale viitoarei guvernări democratice.

Situaţia în care suntem este una extraordinară şi ea necesită şi o soluţie neordinară.  Conştienţi că niciun partid sau mici alianțe de partide nu pot obţine victoria în parlamentarele 2018, potrivit legii electorale a votului mixt, ba riscă să piardă și cuceririle independenței, suveranității și renașterii naționale din anii 90, venim cu următorul apel:

 

Subsemnaţii, un grup de deputaţi, votanţi ai Declaraţiei de Independenţă, responsabili pentru acel vot istoric, împreună cu un număr impunător de personalităţi cu contribuții substanţiale la procesele de renaștere națională și democratică, conştienţi de gravitatea momentului, care nu pot admite deturnarea cursului european al Republicii Moldova, acapararea instituţiilor statului, sărăcirea umilitoare a cetăţenilor şi depopularea acestui teritoriu, venim cu iniţiativa de creare a Mişcării Civice Europene din Republica Moldova, care ţinteşte anul electoral 2018 şi are  următoarele  obiective:

  • Elaborarea unei  platforme   de  dialog comun,  pentru societatea civilă şi partidele politice, cu scopul atingerii unui consens naţional în privinţa ireversibilităţii parcursului european al Republicii Moldova și al idealurilor de renaștere și eliberare națională;
  • Facilitarea organizării unui front electoral comun al tuturor forţelor politice şi civice, Bloc Electoral Comun, indiferent de opţiunile lor – eurostataliste, unioniste, antioligarhice – cu scopul de a menţine şi de a amplifica votul pro-european, manifestat la alegerile prezidenţiale din 2016;
  • Crearea unor mecanisme pentru identificarea și selectarea candidaţilor cu integritate și meritocrație, atât din cadrul partidelor politice, cât şi din societatea civilă, pentru circumscripţiile uninominale şi lista electorală;
  • Medierea întocmirii Listei Electorale Naţionale, ca unică soluţie de acumulare maximă a votului naţional pentru vectorul european al Republicii Moldova;
  • Elaborarea şi aprobarea preliminară a Programului de guvernare de către Blocul Electoral Comun;
  • Convocarea Marii Adunări Naţionale, pentru aprobarea finală a Listei Electorale Naţionale și a Programului de guvernare.

 

Suntem convinşi că doar prin unificarea forţelor naţionale, pro-europene şi antioligarhice, pe platforma lansată de Mişcarea Civică Europeană, cu participarea candidaților pe o listă electorală unică, Lista Electorală Naţională, putem salva Republica Moldova şi returna puterea suverană poporului. În caz contrar, anul 2018 poate deveni unul fatal.

Pornind de la importanţa deosebită a alegerilor parlamentare din 2018, considerăm că orice tentativă de spargere a unităţii forţelor pro-europene, echivalează cu un act de trădare naţională. Vom condamna public formațiunile politice care preferă egoismul de partid și excepționalismul individualist, fără perspectivă, împotriva unirii forțelor naționale și democratice pentru înfăptuirea idealurilor lansate de Mișcarea de Renaștere și Eliberare Națională și legiferate de Declarația de Independență a Republicii Moldova.

Respectând opțiunea fiecărui cetățean și a fiecărei formațiuni politice și civice, facem apel către toţi cei care pledează cu adevărat pentru orientarea europeană a R.Moldova, să contribuie la fortificarea Mişcării Civice Europene, să devină parte componentă a acestui front comun.

 

 A venit timpul  mobilizării generale a societăţii şi a implicării fiecăruia, pentru a reda cetăţenilor încrederea în forţele proprii şi pentru a ne reîntoarce „în spaţiul istoric şi etnic al devenirii naţionale”.

Anul 2018 trebuie sa devină anul VICTORIEI, anul LIBERTĂŢII, anul în care integrarea Republicii Moldova în spaţiul ei firesc, în spațiul civilizaţiei europene va deveni ireversibilă.

 

Semnatari:

 

Gheorghe Ghidirim,             Vladimir Beşleagă,                  Mihai Cimpoi,

academician                           scriitor                                     academician

 

Alecu Reniţă,                          Anatol Ţăranu                    Valentin Dolganiuc

votant al Declaraţiei               votant al Declaraţiei        votant al Declaraţiei

de Independenţă                     de Independenţă                   de Independenţă

                       

Valeriu Muravschi,                Petru Buburuz ,                   Maria Sarabaş,

  1. Prim-ministru protoiereu, paroh artistă a poporului

 

Ion Neagu,                              Alexandru Arseni ,              Pintilie Pârvan,

votant al Declaraţiei              votant al Declaraţiei            votant al Declaraţiei

de Independenţă                    de Independenţă                   de Independenţă

        

Valeriu Troenco,                    Vasile Iovu,                       Ion Iovcev,

general de brigadă              artist al poporului                 pedagog

 

Aurel Saulea,                          Nicolae Moraru ,                 Vasile Para,

votant al Declaraţiei              votant al Declaraţiei            votant al Declaraţiei

de Independenţă                     de Independenţă                  de Independenţă

 

Anatol Petrenco,                    Gheorghe Raileanu ,            Vlad Pohilă,

 doctor habilitat                     primar or. Cimişlia                publicist

 

Vasile Şoimaru,                     Nicolae Misail,                     Nadejda Brânzan,

votant al Declaraţiei            votant al Declaraţiei                      votant al Declaraţiei

de Independenţă                   de Independenţă                    de Independenţă

 

Aurelian Silvestru,                Gheorghe Negru,                     Mircea Iuga,

doctor în pedagogie               doctor în istorie                   ex. Procuror general

 

Elena Balan,                         Ion Tănase,                         Dumitru Todoroi,

votant al Declaraţiei            votant al  Declaraţiei           votant al Declaraţiei

de Independenţă                   de Independenţă                  de Independenţă

 

 Anatol Vidraşcu ,                 Ion Negrei,                          Vasile Bahnaru,

director editura „Litera”          istoric                                  doctor habilitat

Ion Palii,                              Ion Mereuţă,                            Ion Madan,

votant al Declaraţiei           votant al Declaraţiei                votant al Declaraţiei

de Independenţă                  de Independenţă                       de Independenţă

 

Ion Şişcanu ,                        Nicolae Enciu ,                        Alexandru Gorgan,

doctor habilitat                    doctor habilitat                         colonel în rezervă

 

Mircea Rusu,                         Ion Eremia,                           Ion Buga,

votant al Declaraţiei             votant al Declaraţiei            votant al Declaraţiei

de Independenţă                    de Independenţă                   de Independenţă

 

Teo-Teodor Marşalcovschi,     Lidia Pădureac,               Eleonora Cercavschi,

doctor, conferentiar                  doctor, conferenţiar         pedagog      

 

Ion Negură,                          Sava Platon,                           Teodor Macrinici,

votant al Declaraţiei            votant al Declaraţiei              votant al Declaraţiei

de Independenţă                  de Independenţă                    de Independenţă

 

Anatol Rurac,                      Mihai Roşcovan,                    Iulian Filip,

pictor                                    doctor în economie                scriitor

 

Ion Munteanu,                    Petru Munteanu,                   Gheorghe Trestianu,

votant al Declaraţiei           votant al Declaraţiei              votant al Declaraţiei

de Independenţă                  de Independenţă                   de Independenţă

 

Nicolae Negru,                   Simion Zamşa,                       Petru Grozavu,

publicist                              pictor                                       jurnalist

 

Boris Carandiuc,               Dumitru Noroc,                      Zosim Bodiu,

votant al Declaraţiei          votant al Declaraţiei              votant al Declaraţiei

de Independenţă                de Independenţă                     de Independenţă

 

Mariana Ţăranu ,             Petru Macovei,                     Gheorghe Costandache,

doctor în istorie                dir. executiv API                            doctor în economie

 

Pavel Bejenuţă,                 Mihai Druţă,                        Vasile Sajin,

votant al Declaraţiei         votant al Declaraţiei             votant al Declaraţiei

de Independenţă                de Independenţă                   de Independenţă

 

Mircea V. Ciobanu,           Valeriu Dulghieru ,               Ion Iachim,

scriitor                                doctor habilitat                      prozator

 

Eugenia Bulat ,                 Vlad Caragea,                          Nicolae Tudose,

 poetesă                              activist civic                       votant al Declaraţiei

                                                                                         de Independenţă

Ignat Vasilachi ,                  Nicolae Rusu,                  Gheorghe Budeanu,

votant al Declaraţiei            scriitor                              publicist

de Independenţă

                                             Viorel Cojocaru,                  Vasile Grozav,

                                             Preot                                     ex. deputat

 

Advertisements

Mare pacoste pe capul lui Dodon!

Ieri am aflat din recentul sondaj BOR că la întrebarea: Dacă mâine s-ar face un referendum în problema unirii Republicii Moldova cu România, ați opta pentru unire? „Da”, au răspuns  22% din respondenți. Asta ar însemna că în jur de 22% dintre moldoveni sunt unioniști. Apoi a  mai urmat o întrebare simetrică primei: Dacă mâine s-ar face un referendum în problema unirii Republicii Moldova cu Federația Rusă, ați opta pentru unire? 33% din respondenți au răspuns „Da”.  Asta ar însemna că încă 33% din moldoveni sunt unioniști. Unioniști, dar altfel. Dacă adăugăm cele 22%  de unioniști la 33% de ceilalți unioniști obținem 55%, care înseamnă majoritate. Adică 55% din populația Republicii Moldova sunt unioniști și numai 45% sunt stataliști, adevărați patrioți ai Moldovei și iubitori de Dodon. Tot asta ar însemna că Dodon, statalist sută la sută,  nu mai poate, prin definiție, să fie președinte al tuturor moldovenilor, ci doar a unei minorități, pentru că majoritatea sunt unioniști, adică nepatrioți, adică trădători. Mă tem că dacă realizatorilor sondajului le venea în minte să-i mai întrebe pe respondenți dacă unii dintre ei nu și-ar dori unirea cu Ucraina, cu Turcia, cu Bulgaria sau cu alt stat procentul unioniștilor ar fi putut sălta cu câteva procente și ar fi putut fi nu 45, da chiar 35 și atunci gluma se îngroașă. Dodon, luptătorul intransigent pentru idealul măreț al statalității, s-ar pomeni la mare ananghie. El va trebui să lupte și să învingă pe unioniști ca să triumfe statalitatea. Unioniști, care nu numai că sunt mulți, dar și de soiuri diferite. Iar cei mai mulți sunt unioniștii proruși, care sunt adorați de Putin. Ei, cum să lupți tu cu unioniștii iubiți de Marele Prieten și Protector? Îți aprinzi paiele în cap.  Dar nici să stai cu mâinile în sân când vezi că, sub loviturile unioniștilor, se năruie statalitatea tot nu e treabă. Pe scurt,  încurcătura e mare. Puzzle! Trebuie de gândit. Și tare. Cu cel puțin 100 cai putere. Pentru aceasta, bănuiesc, se va refugia la Condrița, în inima Codrilor Lăpușnei, se va închide într-o cameră izolată sau, dacă nu o are, atunci în beci. Va interzice oricui să-l abată de la gândire. Doar poate vreun popă să aibă voie, la necesitate, ca să-i întărească duhul. Și va gândi. Mai dihai ca Gânditorul lui Rodin. S-ar putea ca și codrii să-i vină în ajutor și să-i dea cuget bun. Să-i zică: Pentru că îți este dragă ca ochii din cap federalizarea, ce ar fi să dai un ordin sau decret ca să se întocmească vreo 5-6 stătulețe potrivite cu poftele cetățenilor în materie de unire, ca de exemplu: republica moldovenească rusă, republica moldovenească română, republica moldovenească ucraineană, republica moldovenească turcă sau găgăuză și, bineînțeles, republica moldovenească moldovenească, moldovenească la pătrat, republica adevăraților stataliști. Mai punem alături și republica moldovenească nistreană, care e deja pe picioare. Și gata: putem face federalizarea, avem toate elementele. După care se vor pricepe ele, stătulețele, cum să facă referendumuri de unire cu alții. Sau: Codrul, dacă e sfătos, ar mai putea să-i mai șoptească din frunze  o idee: Domn președinte, să nu vă uniți nici cu românii, nici cu rușii; uniți-vă cu moldovenii de dincolo de Prut. Moldovenii să se unească cu moldoveni, e firesc? Chiar prea firesc! Și se poate aranja treaba. Este la Iași un partid, partidul moldovenilor se numește.  Împreună veți izbândi. Iar după ce veți vedea că Moldova lui Ștefan a reînviat ca pasărea Phoenix din cenușă, mai faceți după 2 – 3 zile un referendum, ultimul, la care moldovenii să aleagă, oricum nu au vocația statală: să se unească cu România sau să se unească cu Rusia. Și cum va hotărî poporul așa să fie! El e suveran!

Mai știi? Ar putea să se întâmple și această minune. Tainice și necunoscute sunt căile Domnului.

Om care a fost

A murit Alexandru Moșanu. Ieri, 7dec17. S-a născut la 19 iulie 1932. A trăit 85 de ani.

L-am cunoscut pe când eram deputat în primul parlament. S-a bucurat când am decis să accept funcția de vicepreședinte al Comisiei pentru Învățământ și Știință și mi-a urat succese. Prin acest gest am înțeles că-mi cunoaște poziția mea în materie de identitate etnică și națională și că mă acceptă.

Ceea ce l-a definit ca intelectual și politician a fost nețărmurita lui iubire față de Patrie, Patria pentru el însemnând România întreagă. A fost un unionist fervent și a luptat cu pasiune pentru ideea românismului în Basarabia. A fost un tribun adevărat, vorbea înflăcărat, cu patimă. Îmi amintesc de un discurs de a-l dânsului rostit mai încoace, mai spre azi la Palatul Republicii cu ocazia unei sărbători jubiliare. Discurs pe care l-a rostit la cote înalte de trăire afectivă. Chiar mă gândeam cum de poate rezista unei astfel de tensiuni și încărcături emoționale, deși, se cunoștea, că era bolnav, slăbit, suferind. Acum am înțeles: pentru că ceea ce vorbea era chiar crezul lui, crez în calea dreaptă a izbăvirii noastre, crez în destinul nostru cel românesc.

Plecarea pentru vecie a lui Alexandru Moșanu este o mare pierdere pentru întregul neam românesc. Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace! Veșnică lui pomenire!

Concert de excepție dar cu gust amar

Joi am fost la un concert de muzică populară ținut de Lăutarii lui Nicolae Botgros împreună cu mari vedete Irina Loghin, Nicolae Mâțu Stan, Laura Lavric, Ion Paladi …

Concert la Palatul Național „Nicolae Sulac”. din cadrul Mărțișorului din anul acesta. A fost un spectacol de excepție. În câteva rânduri inima se răzvrătea să iasă din cutie de prea pătimașă cântare.

Un lucru însă mi-a displăcut și mi-a lăsat amar în suflet – spectatorii, ținuta, comportamentul lor. Mai ales, îmi făceau necaz ieșirile pe scenă pentru a înmâna flori artiștilor femei și bărbați îmbrăcați în paltoane grele și lungi în poale. Mă gândeam cu un fel de rușine și jenă: Oare ce simte și ce gândește  rafinata și aristocrata Irina Loghin când o matahală de femeie încotoșmată într-un palton de piele lung până în pământ îi înmâna flori și nărăvea s-o pupe? Continue reading →

Despre revoluțiile interioare

Am citit în orele de odihnă o nuvelă a lui Eric Shmitt: Concertul în memoria unui înger. E despre revoluții interioare, revoluții psihologice care se produc înăuntrul personalității și care o schimbă radical, esențial. Revoluție asemănătoare cu cea pe care a suferit-o Tăunul din romanul adolescenței mele cu același nume, Tăunul, și scris foarte bărbătește de o femeie Ethel Voinici.

După o astfel de revoluție dinăuntrul său omul e altul și chiar își poate schimba numele și alte semne identitare precum a făcut Artur al lui Voinici.

Concertul în memoria unui înger e o repovestire, o re-istorisire a legendei biblice despre Cain și Abel. Christ, un tânăr francez, cu un puternic și devastator sentiment de autoafirmare prin competiție și învingerea concurenților, și Axel, un australian foarte dotat, răsfățat al sorții și al muzelor. Duet care amintește de Mozart și Salieri. Christ se aprinde de invidie în fața multiplelor haruri ale lui Axel. Ca și Cain. Christ îl asasinează pe Axel prin abandonarea lui în captivitatea pietrelor de stâncă căzute peste el. Peste 20 de ani se întâlnesc. Transpuși în personalități inversate. Christ bun, altruist, Axel cinic, nemernic, întruchipare a mizeriei umane. Pe lac, într-o barcă ei doi. Christ îi dă prilej lui Axel să se producă în rolul lui Cain. Se aruncă în apă legat de bare de plumb. Axel îl strigă, îl cheamă, dar Christ se duce la fund precum i-a fost scris. Axel se aruncă după el. Ca în Biblie.

Cea de a doua nuvelă din volum O iubire la Elisée nu m-a impresionat. În deosebi mi-a displăcut finalul: o soție răzbunătoare se transformă pe fundalul bolii fatale în femeie iubitoare. Forțat. Tras de păr. Neconvingător.

 

 

Elogiu tăcerii care poate spune multe

Comunicarea este adeseori considerată a fi cea mai grea lecție pe care cineva poate aspira să o învețe vreodată: mai grea decât operațiile matematice, fizica sau chimia. Oare de ce? Pentru că ai nevoie de ceva mai mult decât de niște rețete general valabile ale unor specialiști consacrați care să te ghideze pas cu pas pe drumul labirintic al comunicării. Poți învăța reguli, axiome, tehnici de exprimare, dar acestea nu îți garantează că vei trece proba de foc a confruntării fată în fată cu realitatea și provocările pe care ea ti le poate rezerva din punct de vedere comunicațional.
Mai trist este faptul că la tot pasul suntem înconjurați de oameni care cred cu tărie că stăpânesc arta comunicării, când de fapt toată experiența lor se rezumă la jocul cu un număr limitat de cuvinte…tuturor acestora nu pot decât să le spun că greșesc, nedându-și seama că tot ceea ce îi înconjoară sunt forme diverse și nebănuite ale comunicării: banale gesturi, tăceri înțelepte, priviri iscoditoare, zâmbete fără sens…toate acestea pot transmite – pentru cine înțelege cu adevărat mecanismele naturii umane – zeci, sute, mii, milioane de taine și înțelesuri în comparație cu niște simple cuvinte articulate în grabă Continue reading →